ENCICLOPEDIA ”MINERVA” DESPRE MARELE ȘTEFAN VOIEVOD

Realitatea istorică a personalităţii lui Ştefan cel Mare, figură aureolată de legende,descinde atât din documente, hrisoave, cronici şi cântece populare, cât şi din amintirea vie a contemporanilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, gloriosul domn şi stăpân al Moldovei, prin vitejia şi înţelepciunea sa, prin măestria militară şi marea-i dragoste pentru poporul său, a ajuns să fie admirat încă din viaţă.Admirat de prieteni şi respectat de duşmani.

Situaţia Moldovei în a II-a jumătate a secolului XV era de aşa natură, că trebuia dusă o luptă grea şi neâncetată pentru a-şi menţine îndependenţa.Ţară mică, Moldova era ameninţată de două mari puteri-Polonia şi Turcia. În această complicată şi dificilă situaţie Ştefan cel Mare apare ca un mare şi iscusit diplomat. Iar atunci când diplomaţia nu mai putea servi şi trebuia să pună mâna pe arme, el s-a dovedit a fi un mare comandant de oşti. Avea de întreţinut legături politice cu o serie de state:Polonia, Lituania, Moscova, Ungaria, Turcia, Hanatul din Crimeia.

Că Ştefan devenise un nume notoriu printre suverani şi popoare, realizând fapte mari cu mijloace mici, avea să susţină în „Istoria Statului Rus” şi istoricul rus Caramzin:

„În acea vreme a apărut un nou stat de seamă în vecinătate cu Lituania şi care a devenit obiectul politicii lui Ivan al III-lea…Ştefan al III cel Mare, care s-a arătat curajos în primejdie, tare în nenorocire, modest în fericire”.

Contemporanii lui Ştefan cel Mare, care au avut ocazia nu odată să-l admire în faimoasele  sale campanii de luptă cu turcii, tătarii, ungurii şi leşii, de unde i-au parvenit domnitorului moldovean încă în timpul vieţii titlurile onorabile de cel Mare şi Viteaz.Regele Sigismund al Poloniei, martor ocular al dezastrului din codrii Cosminului,  i-a atribuit încă de pe atunci numele de Ştefan cel Mare. Iar cronicarul Macarie îl numeşte la 1452 „Ştefan voievod cel viteaz”.

Prin victoria de la Vaslui(1475),marele domn al Moldovei a intrat în circuitul istoriei universale.Prin înfrângerea unei armate atât de mari şi a unui comandant atât de vestit ca paşa Suliman s-a dat o lovitură grandioasă turcilor, redobândindu-se speranţa şi posibilitatea înlăturării pericolului turcesc, care agita toată lumea europeană contemporană.

Mai mult chiar, dezastrul turcilor e confirmat şi de cronicarii turci, care descriu înfrângerea complectă a lui paşa Solimam. „A făcut mulţi martiri,-scrie Nensi,-şi foarte mulţi au rămas prizonieri”.

„Ştefan îi bătu şi alungă peste Dunăre,-confirmă Angiolelo, vistiernicul lui Mahomed,-unde mulţi au fost omorâţi şi mulţi oameni de frunte au fost făcuţi prizonieri, mulţi s-au aruncat în apă şi s-au înecat”.

Pentru vremea ceea, vremea lui Ştefan cel mare, victoria de la Vaslui reprezenta triumful întregii lumi creştine.Nimeni nu se aştepta la o victorie atât de fulgerătoare.

Personalitatea lui Ştefan a devenit în ochii contemporanietăţii un mit viu, iar ţara mică a Moldovei se stabilise pe picior egal cu toate ţările puternice din lume.

Despre personalitatea şi domnia Marelui voievod s-au scris o sumedenie de lucrări istorice, artistice, turnate filme artistice, dedicate cântece şi poezii.Numele strălucitului domnitor a intrat în toate enciclopediile lumii, prin care a adus faimă Ţării Moldovei.

Printre primele enciclopedii româneşti, care deja a devenit o raritate bibliografică se numără şi Minerva.Enciclopedie Română apărută în 1930 la Cluj.În acest volum cu 977 de pagini, găsim informaţii interesante şi utile despre Ştefan cel Mare,unele din care sunt chiar inedite.

Iată ce ne relatează această lucrare importantă despre Marele domnitor:

„Ştefan al III cel Mare(aprilie 1457- 2 iulie 1504) fiul lui Bogdan al II-lea şi a Doamnei Oltea.După ce învinse cu ajutorul lui Vlad Ţepeş la Orbic şi Doljeşti pe Petru Aron, ucigaşul tatălui său, intră în Suceava, unde fu recunoscut de mitropolitul ţării şi boieri.

Petru fugi în Polonia.Primul gând a lui Ştefan a fost organizarea unei armate regulate.

îl găsim apoi atacând Polonia, pentru că îl adăpostea pe Petru Aron.După împăcarea lui Ştefan cu polonii(1459) Petru fugi la secui.Ştefan îl urmăreşte şi aici(1461).În 1462 cu expediţia lui Mohamed împotriva lui Vlad Ţepeş, încearcă să ocupe Chilia pierdută de Petru Aron Vodă, dar fără succes, s-a ales numai cu o rană la picior pentru întreaga viaţă.N-a putut-o ocupa decât  în 1465.Ocuparea Chiliei, pe care regele o considera ungurească, prădăciunile în secuime şi răscoala încurajată de el, hotărî pe Matei Corvinul să facă o expediţie în Moldova pentru pedepsirea lui Ştefan şi înlocuirea lui cu Petru Aron.Suferi însă un adevărat dezastru la Baia(1467), Ştefan victorios,putu să intre în voie în Ardeal, să-l prindă şi să-l decapiteze pe Petru Aron.Pe tătarii, care năvăliră în  Moldova(1469) îi învinse la Lipnic.În Ţara Românească a fost nevoit să poarte războaie împotriva lui Radu cel Frumos, pus de Mohamed în locul lui Vlad Ţepeş(1462).Ştefan nu putea să tolereze aici pe un supus al turcilor.În 1470, arse Brăila.Radu ca răspuns năvăli în Moldova(1471), dar oastea lui fu zdrobită la Soci.În 1473 Ştefan dădu lovitura hotărâtoare.În cursul apei învinge pe Radu, care fugi la turci de peste Dunăre, luă în prinsoare pe soţia şi fiica lui şi puse în scaunul domnesc pe Basarab Laiotă, ca să-l schimbe în curând, după ce trece şi el de partea turcilor, cu Basarab cel Tânăr, zis Ţepeluş-Vodă.La aceste schimbări turcii se hotărăsc să-l înlăture.Îi cer mai întâi tributul şi cetăţile de la Dunăre, intră apoi în Moldova.Ştefan le ţinu calea la Podul Înalt(Vaslui), zdrobi oştirea turcească într-o strălucită victorie(10 ianuarie 1475).În aşteptarea răzbunării sultanului, Ştefan se împăcase cu regele Matei(1475), obţinând ca feude Cireul şi Cetatea de Baltă în Ardeal.În expediţia întreprinsă  în 1475, Mohamed se mărgini cu ocuparea Crimeii, abea în vara următoare (1476) întră în Moldova.Lupta se dădu la Valea Albă(în codri Neamţului).Ştefan a reuşit să-şi scape  din această luptă ucigaşă partea cea mai mare a oştirii sale-a pierdut numai 200 de morţi şi 800 de prizonieri, trnurile şi carele,- pe când 30 de mii de turci au rămas morţi pe câmpul de luptă.Încercarea turcilor de a cuceri cetăţile Suceava şi Neamţ au dat fiasco şi astfel au fost siliţi să părăsească ruşinos Moldova- falnicii ostaşi a lui Mohamed, cuceritorul Constantinopolului. În 1476 toamna îl găsim în fruntea unei noi oştiri , împreună cu ardelenii pătrund în Ţara Românească şi înlocuieşte pe Basarab cu Vlad Ţepeş.Acesta fu ucis însă în curând de turci, care readuceau pe Basarab Laiotă.În 1477 Ştefan îl înlocuieşte  apoi încă o dată cu Basarab cel Tânăr (Ţepeluş).Din nenorocire şi acesta trecu de partea turcilor în 1479 se luptă alături de ei pe Câmpul Pâinii, iar în 1481 încearcă să recâştige tot cu ajutorul lor Cilia.Ştefan îl bătu la Râmnicul Sărat şi îl înlocui cu un Mircea, dar la urmă rămâsese pe tron pretendentul adăpostit în Ardeal,Vlad Călugărul(1482) Sultanul cel nou, Baiazid al II-lea în 1484 cuceri prin surprindere Chilia şi Cetatea Albă, care n-au mai ajuns sub stăpânire românească decât în vremurile mai noi.

În speranţa pentru un ajutor pentru a le recâştiga Ştefan făcu personal închinare regelui polon la Calomeia(1485).Turcii în acest timp aduceau pe un pretendent  Hruet, fără să-l poată întrona.În a doua expediţie Haruet îşi pierdu chiar capul,dar cele două cetăţi nu le-a mai putut recuceri.Neprimind ajutor de la Polonia, trebuia să renunţe la acest gând,ceia ce a adus o îmbunătăţiere în relaţiile cu turcii.Păstra încă şi posesiunile din Ardel, la Vad a pus chiar şi vlădâcă şi a zidit o biserică.În schimb s-au înrăutăţit relaţiile cu Polonia.În 1490 Ştefan luă în stăpânire Pocuţia.Ca răzbunare regele Albert în 1497, sub pretextul că-l ajută să recucerească Chilia şi Cetatea Albă, întră în Moldova, dar în loc să se îndrepte spre sud, se opri la Suceava, cu gândul de a înlocui pe Ştefan cu fratele său Sigismund.Neputând însă cuprinde cetatea, primi bucuros mijlocirea regelui ungar şi a voievodului ardelean, Bartolomei Dragfi-„cuscrul” lui Ştefan cel Mare-pentru pace, se împăcă cu Ştefan şi se învoi să se reîntoarcă pe un drum stabilit pentru a nu prăda ţara. Nerespectând acest drum, Ştefan îl ajunse din urmă şi în Codrul Cosminului(26 octombrie 1497) îi zdrobi aproape întreaga armată.Victoriei îi urmă răzbunarea.Ştefan dădu drumul turcilor şi tătarilor spre Polonia.Prădăciunile în această parte au ţinut doi ani.Moldovenii se înfăţişară şi sub zidurile Lembergului(actualul Livov-Al.M).Abia în  aprilie 1499 se făcuse împăcarea.Albert recunoaşte pe Ştefan domn de sinestătător.De acum în colo Ştefan nu mai purta războaie, nu se mai încredea în planurile creştinilor de a porni noi lupte împotriva turcilor.Singurul lui act războinic a fost ruperea tratatului cu Polonia şi ocuparea din nou a Pocuţiei(1502).A murit în Suceava la 2 iulie 1504 şi e înmormântat la mănăstirea Putna, ridicată de el.A fost cel mai mare stăpânitor din trecutul românilor, dotat cu cele mai alese calităţi politice şi războinice.În cei 47 de ani de domnie a ridicat Moldova la un prestigiu, pe care nu l-a avut niciodată.

A ştiut în exterior să-i lărgească hotarele, să-i afirme neatârnarea faţă de poloni,unguri şi turci; să-i asigure înfluenţa în Ardeal şi protectoratul asupra Ţării Româneşti; să-i poarte prin războaiele salefaima până la Veneţia, iar în interior să organizeze şi să desăvârşască înstituţiile sociale, politice şi bisericeşti, iniţiate de predecesorii săi, să asigure o înflorire a comerţului şi a bunăstării generale, mai mult decât atat, prin construcţii de biserici şi mănăstiri(Putna, Humor,Voroneţ, Dorohoi, Popăuţi, Baia, Hârlău, Iaşi,  etc.44 la număr) protejarea meşteşugurilor şi vieţii mănăstireşti, să patroneze o strălucită şi originală epocă de cultură şi mai ales de artă bisericească”.

Ştefan cel Mare era conştient  de importanţa pe care o avea Moldova pentru apărarea Europei, ameninţată de invazia otomană.De aceasta îşi dădeau seama şi turcii.Îndemnând pe hanul tătarilor să năvălească în Moldova,sultanul Baiazid al II-lea îi scria în 1502 „Dacă tu vei avea în mână Moldova, noi vom putea înainta liber în toate părţile lumii”. Izvorâte din dragostea de ţară şi luciditatea celei mai inalte cugetării, trei idealuri se înscriu cu litere de aur în testamentrul Marelui Voievod : Crucea, Ţara şi Steagul !

Alexandru Moraru

Anunțuri

Despre vechisirare

Alexandru Moraru, şef serviciu colecţii speciale la Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu din Chişinău. Este Istoric-arhivist şi publicist, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, autor şi editor al mai multe volume de carte apărute în Republica Moldova şi România, autor a peste 400 articole ştiinţifice. Cărţile domniei sale nu odată au fost menţionate la Salonul Internaţional de Carte şi una din acestea a intrat în Topul celor mai citite 10 cărţi din anul 2014
Acest articol a fost publicat în ACTUALITATEA LA ZI, CĂRȚI VECHI ȘI RARE, CĂRŢI ÎNŢELEPTE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s