MARELE IORGA DESPRE MARELE HASDEU

HASDEU (B.-P.), scriitor român, născut la Cristinești, lângă Hotin (Kholin), în Basarabia, la 28 februarie 1836. Provine dintr-o familie în care mai mulţi membri au fost, de asemenea, scriitori în limbile rusă şi poloneză, și-a făcut studiile la Harkov, unde a urmat cursuri de drept şi litere. Și-a petrecut o perioadă în armata rusă, de unde dezertează după ceva timp, și trece în Moldova, unde se consacră învățământului (1836). Dl. Hasdeu, editează aici ziarele periodice: Revista din Moldova (Iaşi, 1862), Lumina (1863) şi revista satirică Aghiuță; o nuvelă în jurul căreia se creează mult zgomot, în acelaşi timp fiind scrisă și o odă împotriva boierilor. În 1864, se mută cu traiul la Bucureşti, unde începe activitatea istorică şi filologică. După ce a publicat mai multe studii referitoare la istoria Românilor, a continuat lucrarea lui Laurian şi Balcescu, fiind primul care a adunat la un loc izvoarele acestei istorii într-o revistă, Arhiva Istorică a României, colecție valoroasă care apare din 1863 până 1867. În 1863, de asemenea, au fost publicate: Ioan Vodă cel Cumplit şi Istoria toleranţei religioase în România (1863). Publică opere literare, editează revista Satyrul (1866), apare drama istorică în versuri, Răsvan şi Vidra (1869). În 1873 a fost tipărită o colecţie de Poezii, şase ani mai târziu apare o comedie. În 1873, primul volum al primei ediţii Istoria critică a Românilor, a fost în curând completat de a doua ediţie, care i-a făcut autorului în 1873 o mare reputație de istoric. Arhivele istorice au fost urmate, în acelaşi timp, de publicaţii similare: Traian în 1869, Columna lui Traian, care a început să apară în anul următor. Ca lucrări istorice, trebuie de menționat, de asemenea, Originile Craiovei, publicată în 1878, şi o ediţie a cronicii Românul zelos (Etienne (Ștefan) Moru, 1780 – 1830 [1884]). În 1873, publicarea principiilor filologiei comparate a creat o mişcare în această ramură care mai continuă în România. Au urmat apoi alte trei studii în 1876 şi 1877. În cele din urmă, Cuvente den Batrâni, publicată în 1878-81, este considerată, cu adevărat, ca fiind cea mai importantă operă a autorului în acest domeniu. Psaltirea Coresi a fost publicată în 1881. Din anul 1886, Dl. Hașdeu editează marele dicţionar etimologic al limbii române. Revista nouă, una dintre cele mai bune reviste ale ţării, apare din 1888 sub conducerea sa, anume aici el publică un număr mare de articole pe diverse teme. Sic Cogito, apare la început în limba română, apoi în franceză şi germană în 1892, fiind ultima sa operă. – Fiica sa, Iulia Hașdeu, s-a născut la 14 noiembrie, 1869, a decedat la 29 septembrie 1888, a lăsat trei volume de amestecuri şi poezii în limba franceză.

Nicolae Iorga

Anunțuri

Despre vechisirare

Alexandru Moraru, şef serviciu colecţii speciale la Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu din Chişinău. Este Istoric-arhivist şi publicist, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, autor şi editor al mai multe volume de carte apărute în Republica Moldova şi România, autor a peste 400 articole ştiinţifice. Cărţile domniei sale nu odată au fost menţionate la Salonul Internaţional de Carte şi una din acestea a intrat în Topul celor mai citite 10 cărţi din anul 2014
Acest articol a fost publicat în Cu numele Hasdeu..., HASDEU ÎN ENCICLOPEDIILE LUMII. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s