Noi informaţii cu privire la mediul de formare intelectuală a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu

Noi informaţii cu privire la mediul de formare intelectuală a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu

Tadeu Hâjdeu este recunoscut de posteritate mai mult prin ascendenţa celor doi urmaşi celebri ai săi: Alexandru Hâjdeu şi mai ales Bogdan Petriceicu Haşdeu. Celui din urmă îi datorăm şi o bună parte din cunoştinţele noastre pentru personalitatea ilustrului său înaintaş. Totodată, cunoaşterea vieţii şi activităţii literare, juridice şi sociale a lui Tadeu Hâjdeu reprezintă un bun prilej pentru cunoaşterea însăşi a mediului în care au crescut şi au primit primele cunoştinţe cei doi literaţi şi oameni de cultură. În cele ce urmează o să aducem câteva detalii cu privire la atmosfera din familia Hâjdeu, atmosferă care va deveni determinantă în formarea intelectuală atât a lui Alexandru Hâjdeu, cât şi mai ales a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu.

„(Re)naşterea” intelectuală a neamului Haşdeilor o datorăm fără nici o îndoială lui Tadeu Hâjdeu. Despre Tadeu Hâjdeu, Gheorghe Bezviconi menţiona că el a intrat în literatura poloneză ca un traducător a două volume de drame şi comedii ale lui August Kotzebue, a publicat câteva cugetări patriotice în foi volante. El a mai colecţionat şi documente ale moşiilor familiale, a lăsat note polono-ruseşti care conţin legende populare moldoveneşti despre Dragomir, Traian, Cheile Bîcului, Papură vodă[1]. Mai multe manuscrise elaborate de Tadeu Hâjdeu se păstrează la Academia Română, din care unul ne-a atras atenţia în mod special[2]. S-a născut la 1769. Era fiul lui Ioan Hâjdeu şi Margareta Piorkuszewski. A obţinut studii juridice la Cracovia şi în Austria, luându-şi şi doctoratul în drept. A intrat în armata austriacă, dar a fost rănit. În timpul războiului ruso-turc dintre anii 1806 şi 1812 s-a înrolat în armata rusească ajungând până la Belgrad. În 1812, s-a retras în Basarabia la moşia familiei din Cristineşti. Cunoştea româna, rusa, polona, germana, franceza, latina, şi greaca veche. A fost căsătorit de două ori. Din prima căsătorie a avut un fiu: Tadeu. A doua soţie a fost o evreică pe care a furat-o, a botezat-o, şi i-a dat numele de Valeria. Cu ea a avut doi fii: Boleslav şi Alexandru, tatăl lui Bogdan Petriceicu Haşdeu[3]. Deşi a fost cunoscut mai mult prin prisma urmaşilor săi, reevaluarea moştenirii culturale a lui Tadeu Hâjdeu a determinat o reconsiderare temeinică a operei pe care acesta a lăsat-o[4]. Totuşi o bună parte mai ales din atmosfera care domina familia Haşdeilor ne rămâne încă necunoscută. De aceea, reluarea investigaţiilor arhivistice şi publicarea a cât mai multe scrisori din corespondenţa lui Tadeu Hâjdeu ne va lumina şi mai mult în această privinţă. În cele ce urmează vom aduce în discuţie câteva elemente care din punctul nostru de vedere sunt în stare să clarifice atât nivelul de cultură al lui Tadeu Hâjdeu, dar şi influenţa pe care acesta l-a avut în formarea mai ales a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Chiar de la începutul reluării legăturilor cu rudele sale din Moldova, Tadeu Hâşdeu a evocat Conştiinţa apartenenţei la un neam nobil care trebuie să-şi descopere originile şi să-şi restituie trecutul glorios. Apelul către rudele sale la solidaritate faţă de apartenenţa la un neam plin de glorie a fost relevant şi constituie un model al reluării legăturilor cu o patrie pe care la un anumit moment se creadea că a pierdut-o. La 15 aprilie 1809, Tadeu Hâjdeu scrie rudelor sale din Moldova de necesitatea depunerii eforturilor comune pentru recuperarea moşiilor strămoşeşeti din ţinutul Hotin.

         „Dorit lucru este ca să ni aducem aminte de curgere neamului nostru den vechi şi de câte lucruri strămoşăşti au rămas. Şi datorie avem ca să cercetăm pentru aceasta. … Pentru aceea trebuinţa cere ca să s(e) cercetezi toată pricina pentru neamul nostru, … câţi ne aflăm dintr-acest neam să ni agiutăm unul pre altul cu toate, că sântem despărţiţi unul aice şi altul acolo. Şi este cu dreptate să nu ne lepădăm unu de altul, ce să urmăm după lege şi după pravilă. Nu mă mir că dum(ile)v(oastre) veţi fi uitat numele lui Hâjdău, carile au fost adivărat neam al nostru şi i-au fost a fi erosit ce dintâi moaşa şi strămoaşa noastră. … Aceste documenturi sânt foarte trebuincioasă ca să urmăm dreptate noastră pentru moşiile neamului nostru ce să află în Moldova, fiindcă rusasca giudecată ne făgăduieşti să ni agiuti la dreptate noastră ca să putem câştiga ce adevărată moştenire şi dum(ile)v(oastre) încă veţi fi mulţămiţi.

         Şi Dumnezău să facă milă să li luăm înnapoi ca să putem trăi toţi dimpreună în locurile strămoşilor noştri, parte ce să va veni dum(ilor)v(oastre) avem după dreptate a vedea”[5].

         Acelaşi sentiment de solidaritate şi de apartenenţă la un neam nobil el dă dovadă în scrisoarea sa către o rudă îndepărtată. La 18 mai 1831, Tadeu Hâjdeu îi scrie lui Ivan Stepanovici Hâjdeu că-l recunoaşte ca descendent din neamul Hâjdeilor şi-i promite tot sprijinul în clipele grele prin care acesta trecea, în urma decesului părinţilor. „Îmi scrieţi lămurindu-mi genealogia, că proveniţi prin tatăl dumneavoastră Ştefan, bunicul Vasilie, de la strămoşul Nicolae care a ieşit în Polonia şi mă rugaţi de ajutor pentru a putea moşteni drepturile strămoşului dumneavoastră Nicolae Hâjdeu. Eu nu mă eschivez de dreptate, cu atât mai mult cu cât aţi rămas orfan minor, după moartea părintelui dumneavoastră şi chiar şi după conştiinţă şi datoria creştinească mă simt dator să vă ajut ca pe un neam de-al meu şi orfan.

Iată arătarea şi îndrumarea mea curată şi conştiincioasă. De fapt eu niciodată în viaţa mea nu m-am ruşinat şi nu m-am eschivat de rudele mele şi de la dumneavoastră nu voi renunţa şi dacă dumneavoastră prin purtare cinstită şi viaţă nobilă în societate veţi câştiga pentru sine stimă în societate, atunci cu zel şi devotament o să vă strâng la inima mea ca pe un frate de-a treia în care am onoarea să fiu”[6].

Tadeu Hâjdeu avea un deosebit talent literar: ironie, comparaţie sarcasm. Toate acestea, rar întâlnite la acea vreme, sunt prezente în corespondenţa lui cu prilejul numeroaselor judecăţi la care participă.

– „O minune peste toate minunile! Spre a îmbogăţi neamul Cuzăştilor cu jumătate de sat Rujaveniţa spre a acoperi strâmbătate cu părere dreptăţii spre a dovedi prin plastografie nu să lasă nice pre morţi în odihna, căci spre ajutoriul Cuzăştilor trebuie să învie şi să să scoale şi trupurile de mult răsipite şi putrezite din mormânturi şi cu oasăle mâinilor să poarte condeiul şi să puie pecete.  … Aşadar moarte a lui (Vasile Vartic) au sosit cu 35 de ani mai nainte pâr(ă) a nu să face acest plastograf. Este dar cu putinţă ca un om care de atâţa ani putrezăşte în mormânt pentru hatârul familiei Cuzăşti să să întoarcă la lume aceasta spre a iscăli un plastograf? … Cu ce minune dar? Antemie Barnovsca cari mai nainte cu 47 de ani era doamna Moldaviei să să fi scoborât aşa de jos din deosăbită aplecare şi dragoste cătră Cuzăşti de s-au făcut iară spătăreasă spre a pune pecete pe plastografie asupra jumătate de Rujaveniţa. …. Cu ce tărie dară pute Toader Jora din iubire cătră Dumitraşco Cuza, pe socrul său Vasâle Vartic care cu 35 de ani mai nainte au murit să-l sâlească a ieşi din mormânt şi spre păgubire a fiicii sale celii mai mari, Antemiei, iar spre folosul lui Dumitraşco Cuza să iscălească un plastograf. Ar pute un om cinstit să însărcineză un om mort cu socotinţă ca să iasă el din împărăţia dreptăţii spre a adiveri pe aceasta lume o minciună”[7].

Cunoştinţe istorice. Tadeu Hâjdeu cunoştea atât letopiseţele din Ţara Moldovei dar şi din alte ţări, înainte de toate din, Polonia bineînţeles unde s-a născut şi unde a trăit o parte importantă din viaţă. Aceste cunoştinţe le putem desluşi din aceeaşi corespondenţă cu oficialităţile ruse cu prilejul judecăţilor purtate pentru recuperarea moşiilor strămoşilor săi.

„Ce să atinge iarăşi de răpăosată Antemie Barnovsca spatareasă. Este din litopisiţa aceştii şi altor ţări cunoscut că bărbatul ei, Miron Barnovschii spat(ar) la anul 7134 s-au râdicat v(oie)vod Moldovei şi au domnit pâr(ă) la anul 7138 după aceea i s-au tăiet capul în Ţarigrad la anul 7139. În demersurile sale, Tadeu Hâjdău aminteşte şi de personalitatea legendară a lui Dragoş descălecătorul. Amintind de pretenţiile lui Ioan Bârlădean, care se pretindea neam cu Hâjdienii prin soţia sa, nepoată a lui Miron Hâjdău[8], Tadeu Hâjdău scria în unul din demersurile sale: „… că nu poate judecătorie să de crezământ căci de ar fi aceasta pozvolit[9] ar pute uşor Bârlădeanu să să facă clironom[10] lui Dragoş întâiul voievod Moldaviei şi în temeiul acela să pretenderisască toată Moldavie de clironomie”[11].

         Iată doar câteva elemente care demonstrează calităţile deosebite pe care le-a avut Tadeu Hâjdeu. Talentul literar, cunoştinţele istorice, juridice au făcut posibilă crearea unui mediu intelectual de care a beneficiat atât Alexandru Hâjdeu, cât şi mai ales Bogdan Petriceicu Haşdeu – unul dintre cei mai mari oameni de cultură românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

   Valentin CONSTANTINOV, doctor în istorie, profesor universitar USM  

NOTĂ: Prezentul text, această comunicare ştiinţifică a fost prezentată de autor la Conferinţa ştiinţifică dedicată celor 110 ani de la trecerea in eternitate a Marelui cărturar şi enciclopedist B.P. Hasdeu, care a avut loc la Biblioteca Centrală a BM „B.P.Hasdeu” din Chişinău.  

[1] G.Bezviconi, Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse (din cele mai vechi timpuri până la mijlocul secolului al XIX-lea), Bucureşti, 1962,  p.285-286.

[2] Biblioteca Academiei Române (BAR), Ms. Rom. Nr.90.

[3] Lucian Predescu, Familia Hâjdăilor, în „Arhiva Societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi”,, 36, nr.01, ianuarie 1929, p.34-36.

[4] Elena Linţa, Consideraţii asupra creaţiei poetice a lui Tadeu Hîjdeu, în „Romanoslavica”, XVII (1970), p.301-316.

[5] ANRM, F.1, nr.1100, fila 24 r./v. Traducere din greacă.

[6] ANRM. F. 220, inv. 2, d. 1420, f. 7 – 8 v.

[7] Vezi anexa 2 de la Valentin Constantinov, Din istoria unei plastografii. Judecata lui Tadeu Hâjdeu cu Arghire Cuza şi Iordache Millo pentru jumătate din satul Rujaveniţa, ţinutul Hotin, din anul 1820, în Studii de arhondologie şi genealogie, II (2014), p.208-220.

[8] Fiul lui Ifrim Hâjdău şi frate cu Gheorghe Hâjdău, care a primit şi el înnobilare poloneză în anul 1676.

[9] Permis.

[10] Moştenitor.

[11] Arhivele Statului Cernăuţi, F.117, inv.1 (Judecătoria Civilă Hotin), nr.43, fila 181 verso.

Anunțuri

Despre vechisirare

Alexandru Moraru, şef serviciu colecţii speciale la Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu din Chişinău. Este Istoric-arhivist şi publicist, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, autor şi editor al mai multe volume de carte apărute în Republica Moldova şi România, autor a peste 400 articole ştiinţifice. Cărţile domniei sale nu odată au fost menţionate la Salonul Internaţional de Carte şi una din acestea a intrat în Topul celor mai citite 10 cărţi din anul 2014
Acest articol a fost publicat în ACTUALITATEA LA ZI, CONFERINŢE, Cu numele Hasdeu..., OPERELE MARELUI CĂRTURAR B.P.HASDEU ÎN COLECȚIA CĂRȚI VECHI ȘI RARE, TOT DESPRE COLECȚIA HASDEUIANĂ. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Noi informaţii cu privire la mediul de formare intelectuală a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu

  1. Pingback: Noi informaţii cu privire la mediul de formare intelectuală a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu | BIBLIOTECA CENTRALĂ A BM "B. P. HASDEU"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s