Valențe literare și estetice în opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu

Valențe literare și estetice în opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu – Răzvan și Vidra

Greşelile născute din iubire de Patrie le iartă şi Dumnezeu din Cer.

                                                                                 Bogdan Petriceicu Hasdeu

Spirit enciclopedic în descendența lui Dimitrie Cantemir și a lui Ion Heliade Rădulescu, poliglot, B.P.Hasdeu a dominat prin vocația universalității cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reprezentant al gândirii științifice umaniste, însetat de cunoaștere și creație. El a deschis drumuri în filologie, folcloristică, istorie, așezând cercetarea acestor domenii într-un cadru care nu se va schimba multă vreme.

Principalele sale lucrări, concepute inițial în dimensiuni uriașe, au ramăs, din păcate, neterminate. Cu toate acestea Hasdeu poate fi considerat părintele filologiei românești moderne. El este cel care formulează teoria substratului dacic, proiectează și realizează primele trei volume din Etymologicum Magnum Romaniae.

În lucrarea Principii de lingvistică este inclusă teoria privitoare la circulația cuvintelor, criteriu de apreciere a individualității unei limbi. Din vasta culegere de studii asupra limbii și culturii populare vechi intitulată Cuvente den bătrâni au apărut doar două volume și introducerea la cel de-al treilea. Hasdeu studiază în aceeași lucrare folclorul din perspectiva comparativistă, extinzându-și cercetările până în spațiul iranian și sanscrit. De altfel, se pare că Hașdeu este primul care folosește termenul de „folclor” în cultura română și îl definește ca totalitatea culturii populare, în strânsă legatură cu etnografia. Tot el este cel care a scris Arhiva istorică a României ce cuprinde culegeri științifice de documente istorice, filologice, literare, naționale și internaționale. (1)

Prima dramă romantică de inspirație istorică, Răzvan și Vidra prezintă o viziune pașoptistă asupra trecutului, în spiritul ideilor Introducției la Dacia literară. Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Bălcescu despre Răzvan-Vodă, publicat postum în România literară (1852).

Destinul lui Răzvan, țigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic de excepție, evoluând în situații de excepție. El va cunoaște de-a lungul celor cinci cânturi, cu titluri semnificative: Un rob pentr-un galben, Răzbunarea, Nepoata lui Moțoc, Încă un pas, Mărirea, bucuria măririi, dar și amărăciunea căderii. Proiectat pe fundalul socio-politic al veacului al XVI-lea, Răzvan urcă treaptă cu treaptă spre devenirea sa: este mai întâi ofițer de haiduci, apoi ofițer în armata leșească, hatman și, în final, domn. Lupta împotriva prejudecăților epocii, constituie principalul element al conflictului dramatic de esență estetică și psihologică, adăugându-se celui social. Pe măsura desfășurării acțiunii, conflictul social (boieri-popor-domn) rămâne în umbră, conturându-se din ce în ce mai susținut cel psihologic, personajele devenind mai complexe și mai individualizate. (2)

Piesa apelează la o serie de convenții și teme cunoscute cititorului din literatura romantică anterioară. Găsim astfel, în piesă, tema săracului îmbogățit din întâmplare, care refuză bogăția, a stăpânului devenit robul robului său, a celui umil și disprețuit care se ridică datorită meritelor sale proprii, a răzbunării prin bunătate. Pentru descrierea și realizarea scenică a acestor situații dramatice romantice, autorul utilizează procedee retorice, în general, declamative și bazate pe exagerări, pe o viziune hiperbolică a realității. Unul dintre cele mai frecvente procedee este repetiția, cu diversele ei variante: repetiția unui cuvânt: căci tu, tu ai fost pricina…, a unui grup de cuvinte la începutul unei sintagme sau propoziții dintr-un șir de același fel: Nici un sprijin, nici un reazăm, nici un scut…, repetiția unui cuvânt prin unul sau mai multe sinonime: Și-l întinde, și-l anină, și-l agață… sau reluarea unui cuvânt de la sfârșitul unui vers la începutul următorului. (3)

Răzvan, personajul principal, este construit în viziune populară, ca un luptător legendar pentru dreptate, suferința personală topindu-se în răzvrătirea socială. Ca erou romantic, el este structurat contradictoriu, înzestrat cu calități de excepție, de care este conștient, dar neputincios în afirmarea lor, apăsat de prejudecățile ce-i ignoră virtuțile. Astfel, el este generos, modest, are sentimentul responsabilității, dragoste de semeni, sete de libertate, dezaprobare față de stăpânitorii haini pe care îi urăște, are spiritul datoriei, o iubire pătimașă pentru Vidra și un patriotism fierbinte: Fie pâinea cât de rea/ Tot mai dulce mi se pare/ Când o știu din țara mea!; slăbiciunea pentru putere și mărire, sub influența Vidrei, duc la căderea fulgerătoare cu sentimentul inferiorității rasiale: Tigan!…Tigan!…(5)

Hasdeu îmbogățeste literatura română cu un personaj feminin de referință, reflectând ideile înaintate ale autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o femeie voluntară, ambițioasă, cu gustul măririi. Aparținând neamului Acelui groaznec bărbat/ Care numai c-o-mvâncire patru domni a răsturnat, ea înfruntă energic prejudecățile sociale și de rasă. (4)

Celelalte personaje sunt împărțite în două „tabere” opuse, pe principiul antitezei romantice. Astfel Sbierea, Ganea, Bașotă sunt robii averii, ai autorității feudale subordonată marilor latifundiari; iar la polul opus se află luptătorii pentru libertate socială, omenie, demnitate.

Bogdan Petriceicu Hasdeu este unul dintre marii cărturari care fac cinste culturii românești, o personalitate unică, pluridisciplinară, un om erudit pentru care cunoașterea nu era decât o mare adâncă în care se delecta cu plăcere. Printre contemporanii săi, însă, Hasdeu era un mare om de cultură, dar până la urmă, un om. Credința i-a fost greu pusă la încercare atunci când Dumnezeu i-a luat averea sa cea mai de preț: viața fiicei sale, Iulia.

Într-o vreme în care erudiţia istorică şi filologică avea încă un loc de frunte printre genurile literare, scriitorii acelor vremuri aduceau contribuţia lor dezvoltării artistice a literaturii precum şi a metodologiei de cercetare istorică. Dar dintre numele de învăţaţi ai timpului, patru sunt acelea care pot pretinde cu mai multe drepturi a fi luate în considerare. Cel dintâi este acela al lui B. P. Hasdeu, în care conştiinţa artistului n-a încetat niciodată a sprijini pe aceea a savantului. (4)

Lăsând la o parte intenția socială, drama Răzvan și Vidra rămâne în sine o operă admirabilă, cu un conflict original. Figura de femeie bărbătoasă a Vidrei, care împinge pe erou pe calea ambițiilor, e în tradiția literaturii, dar nu ea oferă problema centrală a dramei. Răzvan nu e un om slab, împins dincolo de capacitatea lui, de o femeie ambi­țioasă. Este, dimpotrivă, un om de voință și de putere și, dacă ezită, face aceasta din cauza unei măsurări juste a condițiilor. Iubirea Vidrei, respectul polonilor față de el deșteaptă amorul de sine amorțit de prejudecata oarbă a vulgului. Ori de câte ori un dezacord se ivește între căpitan și ai săi, problema nu se pune în termeni reali, ci într-un proces de origine. Răzvan este dar un paria îmbrăcat în hainele efemere ale puterii, în lupta cu un factor monstruos, de nedefinit și în condiție cu atât mai tragică, cu cât admirația tuturor se amestecă cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greacă a fost înlocuit aici cu reaua naștere apăsând asupra geniului. 

Note

1 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973, p. 135.

2 Nicolae Iorga, Elogiu lui B. P. Haşdeu în Grigore Brâncuş (coord.), „Biblioteca critică” B. P. Haşdeu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972, p. 42.

3 Ion Constantin Chiţimia, Bogdan Petriceicu Haşdeu, istoriograf  în Grigore Brâncuş (coord.), „Biblioteca critică” B. P. Haşdeu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972,  p. 95.

4 http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/hasdeu-un-frumos-nebun-al-arhivelor-rom-ne-ti

5 http://www.noiscriem.net/2013/09/comentariu-bogdan-petriceicu-hasdeu.html

Cristina SAGHIN, profesoară de limba și literatura română, Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, or. Chișinău

NOTA Colecţiei: Respectiva comunicare a fost prezentată de autoare la Conferinţa Ştiinţifică din 23 februarie 2017 la Biblioteca Centrală a BM „B.P.Hasdeu”

Anunțuri

Despre vechisirare

Alexandru Moraru, şef serviciu colecţii speciale la Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu din Chişinău. Este Istoric-arhivist şi publicist, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, autor şi editor al mai multe volume de carte apărute în Republica Moldova şi România, autor a peste 400 articole ştiinţifice. Cărţile domniei sale nu odată au fost menţionate la Salonul Internaţional de Carte şi una din acestea a intrat în Topul celor mai citite 10 cărţi din anul 2014
Acest articol a fost publicat în ACTUALITATEA LA ZI, ARTICOLE, CONFERINŢE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s