SĂRBĂTOAREA CĂRŢII RARE

Antiquarium_Book_Fair_2016Printre târgurile de artă ale New York-ului, cu regim anual, se numără și „Antiquarian Book Fair”, care, dată fiind slăbiciunea vocației mele, mi-este cel mai apropiat de suflet, fiindcă este ca un monument al cărții, al cărții rare, de anticariat, un fel de arhivă vie, în care ne întâlnim cu minunile literare ale umanității, cu edițiile princeps ale marilor cărți ale omenirii. De fapt, cartea fiind o oglindă a omului și a lumii, târgul este ca o coborâre în istorie, ca o aventură în muzeul scrierilor pământești. Un număr de 165 dintre cele mai vestite anticariate din lume își dau mâna să facă din acest târg un eveniment unic, de neuitat. Domină antcariatele din Londra, Paris și New York. Evident, sunt prezente și anticariate din alte mari orașe americane, din alte mari focare mondiale ale cărții, din China, Japonia, Rusia sau Australia, dar pecetea spiritului englez este evidentă și de bun augur, fiindcă ai posibilitatea nu numai să te întâlnești cu istoria cărții engleze, dar și cu istoria acestei limbi. Cu adevărat, numai aici se poate auzi o limbă de o mare cantabilitate, care ne apropie cu adevărat de spiritul limbii, acel spirit existent în opera lui Shakespare și a marilor scriitori englezi. Evident, edițiile Shakespeare sunt cele mai numeroase, dar te întâlnești cu toți autorii englezi importanți, dar și cu autori mai puțin cunoscuți. Rafturi speciale sunt organizate în cazul unor evenimente, cum sunt cele dedicate lui Charles Dickens și Arthur Conan Doyle. Dar toată literatura engleză este uluitor ilustrată. Sigur, marile evenimente sunt special marcate, perecum face „ALibreria Bardón din Madrid”, care sărbătorește cu un catalog monografic unic cei 400 de ani de la moartea lui Cervantes (1616-2016), adică publică 200 de ediții diverse ale operelor lui Miguel de Cervantes, lucru pe care l-am putut vedea numai în Barcelona, la Biblioteca Națională din Catalonia. Sau există în spațiul librăriei „Thomas Heneage” din Londra un clopot medieval din bronz realizat în Franța în anul 1300, folosit și de Johannes Gutenberg, inventatorul tiparului şi trecut prin revoluția franceză. Duce cu el o întreagă legendă. Se află pus pe un postament și, împreună cu suprastructura lui, are peste doi metri. Numai metalul are înălțimea de 89 cm. Pe marginea lui citim inscripția: „Ave Maria Gracia Plena”. Și poartă un nume angelic, legat de Arhanghelul Gabriel. Se numește Angelus Bell. Există tendința aproape totală să descoperi anticariate sincretice, în care găsești tot ce este esențial. De pildă, la „Sokol Books” din Londra te întâlnești cu Biblii rare, una și una, cu manuscrise rare, cu cărți de drept, de medicină, de istorie naturală, de știință, de voiaj, cu hărți neasemuite. De altfel, pasiunea hărților este un lait motiv al târgului, nu există boxă să nu vezi hărți geografice create de oameni din alte secole, din alte perioade istorice.

Trebuie să încep cu începutul, cu incunabulele, adică cu cărțile apărute înainte de 1500, mai exact, imediat după ce inventatorul tiparului, Gutenberg, a publicat Biblia sa, la 1455. Toate cărțile editate atunci, la începutul tiparului, se numesc incunabule. La acest capitol, anticariatele din Londra și-au spus cuvântul. Dar eu am rămas uluit de cartea frumoasă și de manuscrisele prezentate de Phillip J. Pirages din McMinnville, Oregon, Statele Unite. E fantastic să vezi ediții de la 1456 până în anul 1500. Conservarea lor este miraculoasă. Și mă gândesc imediat la editurile din Romînia, unde mi-am scos cărțile și în cazul unora, după câteva luni, rămâi cu foile în mână, atât sunt de prost legate. Bine că s-a inventat e-book, să scăpăm de tipografii proști, care n-au nici un respect pentru carte. Dar incunabule vezi la și la un anticariat din Basel, Moirandat Company, la multe anticariate din New York, și Londra, dar și din Copenhaga sau Verona. Bătălia, ca să spun așa, se dă între incunabule și manuscrise vechi. E un adevărat spectacol al cărții rare, cum se numesc majoritatea anticariatelor: „Rare books”. Fiindcă, lângă incunabule, strălucesc cărțile ilustrate sau așa numitele „illuminated manuscripts”, cărți iluminate cu imagini, ilustrate cu desene color, cărți pictate, adevărate bijuterii vizuale. Sunt citabile toate cele 165 de anticariate, fiindcă toate au adus ce au mai bun, ceea ce cred proprietarii lor că poate impresiona. Așa a crezut și Ekaterina Kukhto din Moscova, evident, prezența unui antitcariat din Rusia, numit „Biblionne”, este o premieră în istoria acestui târg, cum mi-a spus chiar Ekaterina. Și ce credeți că a adus ea aici, la New York, cu gândul să rupă gura târgului? Cărți rare de Lenin, Stalin, Marx și Engels, ba și cărți cu secera și ciocanul, lipită de simbolul „C.C.C.P.”. Era singură, izolată, fiindcă pe nimeni nu mai interesează astfel de rarităi, căci anticarii fac cultură, expun istorie, nu fac politică. Nu se poate, Ecaterina, i-am spus, țara ta are cea mai fantastică literatură din istoria umanității. De ce nu ai venit cu ediții princeps din cărți semnate de Pușkin, Gogol, Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi sau Cehov, chiar că rupeai gura târgului, fiindcă n-ai fi avut concurență. Aici librarii expun incunabule, iar tu vii cu secera și ciocanul! Și ce vreți dovadă mai clară decât faptul că, ironia soartei, la depărtare de o boxă de Biblionne, la Librairie Alain Brieux din Paris, era expusă ediția princeps, în trei volume, din 1878, a romanului Anna Karenina, evident, în limba rusă, cu alfabet chirilic. Iată, ceea ce mă aștepătam să văd la Ekaterina, am văzut la un francez. Da, dar e din Paris, unde se află civilizația cărții, așa cum alături existau cărți chinezești la un anticariat din Londra. Iată, ce spectacol rar, fiindcă e atât de frumos să vezi această deschidere culturală, oferită de universalitatea cărții, să vezi frățietatea mondială prin anticariate, ba să vezi în aceeași boxă anticariate din Padova și Anvers sau din Chicago și Praga, iar cărțile la un anticariat dintr-un colț al lumii sunt ediții rare la o librărie din alt meridian. Cum am văzut la bijuteria numită Liberaria Antiquaria Mediolanum din Milano, cu raritățăi din domniul arhitecturii, istoriei, geografiei, științei, astronomiei, călătoriei și bucătăriei.

Nu-i loc să nu descoperi ceva nemaivăzut. Cum este anticariatul „Royal Books” din Baltimore, Maryland, care prezintă filme, cu tot dosarul lor fascinant. De pildă, curentul Film Noir, apărut imediat după al doilea război mondial, care a cuprins toate cinematografiile lumii. Sunt remarcabil ilustrate filme realizate de Robert Altman, Sam Peckinpah, Preston Sturges, Roman Polanski, Anatole Litvak, Paul Schrader, Robert Siodmak, Carl Dreyer, Joseph Losey, Henri Clouzot, Fritz Lang, Rudoph Maté sau Jean-Pierre Melville. Fiecare film are dosarul complet, cu scenariștii, operatorii, vedetele lui, totul ilustrat cu fotografii rare din timpul filmărilor. Orice curiozitate este satisfăcută. Cum am spus, copleșitoare sunt manuscrisele rare, cărțile cu autografe rare, ca și cărțile ilustrare, cum sunt absolute toate cărțile japoneze. Există și un alt moment special, legat de Albert Einstein (1879 – 1955), cu un portret fotografic descoperit recent, dar și cu patru autografe de-ale sale, două pe ediții ale teoriei relativității, din 1915 și 1925, unul pe o carte poștală, din 1919, altul pe o conferință din 1948. Citatele din el sunt foarte gustate de vizitatori, precum acesta: „Two things are infinite: the universe and human stupidity; and I’m not sure about the universe./ Două lucruri sunt infinite: universul și prostia umană; și eu nu sunt sigur despre univers”. Un pasionat al cărții găsește aici tot ce-și dorește, din domenii specializate, cum ar fi istoria și literatura americană, Africa americană sau America africană, America indiană, cărți de arhitectură, de pictură, de art deco, de istoria artei, cărți bibliografice, cărți cu autograph, cărți de botanică, de economie, de agricultură, sociale, politice, cartografe de tot felul, cărți de copii, de desene, cărți de cinema și mass/media, cărți de război, cărți de teatru, de modă, de spionaj, cartea erotică și cartea exotică, cărți de mitologie și basme, cărțile de idei sau filosofice, copleșitoarele cărți de știință, cărți religioase, nu lipsește nici abordarea pop-art sau a kitstch-ului, ca și avangarda, cum ar fi avangarda rusă, studiile feminismului, cărțile de călătorie, ca și utopiile.

Nu știi ce să admiri mai mult. Am văzut autografe de la Robespierre, Chaplin, Freud, Einstein, Hemingway, Lincoln, Puccini, Muybridge, Roosevelt sau Mark Twain. Ca și numeroase obiecte ale marilor personalități, precum bastoane înflorate, ceasuri, pălării. Nu lipseau caricaturile, fiindcă umorul este o componentă a cărții, a spiritului. Oriunde te oprești, găsești minuni. Dacă te oprești, ești pierdut, fiindcă gazdele își oferă atâtea amănunte despre comorile lor încât nu ai vrea să mai pleci din acel loc. Și pierzi alte priveliști. Oamenii care însoțesc aceste comori sunt rari, deosebiți, de o mare finețe și distincție, nu doar dealeri ai cărții, ci oamenei erudiți, adevărați intelectuali. Majoritate sunt evrei, ei au avut harul de a salva cartea rară de la dispariție. Dacă cartea rară e salvată, e salvată și omenirea, fiindcă ea, cartea, este oglinda ei. Știm astfel cine am fost, de unde venim și încotro mergem. Cineste acestor librari, căci unii sunt colecționari din tată în fiu, iar dacă nu erau ei, multe din comorile scrise ale lumii ar fi pierit, le-ar fi nimicit vitregiile timpului, incendiile, războaiele, dar acești oameni cu vocația cărții le-au salvat, le-au conservat, ca să existe istoria, ca să existe mărturia lucrurilor în timp. Cărțile vechi sunt adevărate opere de artă. Ele uimesc prin calitatea hârtiei și a tipăriturii, în primul rând, care le-a făcut ca să reziste perfect sute de ani. Apoi textele sunt însoțite de imagini, de ilustrații desenate sau pictate. Cartea devine o sinteză, un obiect de lux, nu doar fiindcă prețurile unor astfel de ediții ating zeci de mii de dolari, dar este o mare sărbătoare artistică, fiindcă litera, ea însăși caligrafică, este îmbinată cu imaginea, cartea devine un obict vizual deosebit, o adevărată operă plastică, o vitrină care întregește Cuvântul, îi dă frumusețe și adâncime. În fața acestui univers magic al cărții, m-am întrebat: oare ce lipsește de aici, ce carte încă nu s-a scris și pe care eu aș putea-o scrie? Sigur, mi-ar place să scriu o carte în care să răspund la întrebarea: Dumnezeu a creat lumea, cele văzute și nevăzute, dar cine a creat biblioteca? De unde știa bunica mea, care nu avea carte, dar mă îndemna pe mine să învăț, acest aforism: „Cartea face pe omul, om”!? Închei cu o cugetare de anticar: „Scrierea de cărți nu are sfârșit” (Eclesiastul).
Corespondenţă de la New York

Grid Modorcea

Grafica – Ion Măldărescu

SURSA: http://www.art-emis.ro

Anunțuri

Despre vechisirare

Alexandru Moraru, şef serviciu colecţii speciale la Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu din Chişinău. Este Istoric-arhivist şi publicist, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, autor şi editor al mai multe volume de carte apărute în Republica Moldova şi România, autor a peste 400 articole ştiinţifice. Cărţile domniei sale nu odată au fost menţionate la Salonul Internaţional de Carte şi una din acestea a intrat în Topul celor mai citite 10 cărţi din anul 2014
Acest articol a fost publicat în ACTUALITATEA LA ZI, ARTICOLE, CĂRȚI VECHI ȘI RARE, CĂRŢI ÎNŢELEPTE, EVENIMENTE DESPRE CĂRŢI ÎN AFARA BIBLIOTECII, VIAŢA CĂRŢILOR. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s